Articol scris de Radu Calin.
Scriu acest articol, în urma unui răspuns dat în acest grup, prin care un personaj, nu are importanță numele acestuia, a contestat Principiul ”selecției naturale”, după care Evoluează Universul și pe care se bazează doctrina socială și economică a MERITOCRAȚIEI. De fapt meritocrația reprezintă adaptarea acestui Principiu (pentru mințile înguste, APARENT doar biologic), la scara și nevoile societății omenești. Ideea este clară, în societate, ca și în natura necuvântătoare, pentru ca acestea să evolueze, trebuie să prevaleze meritul, valoarea, competența, profesionalismul, adaptarea superioară la cerințele Existenței.
Personajul, un contestatar al meritocrației, încerca să demostreze…imposibilul. Adică, pleacă de la premiza șmecherească, a faptului, că în meritocrație, oamenii născuți cu dezabilități, cei cu probleme de ordin fizic sau psihic, vor fi eutanasiați. Asta a înțeles intelectul uni om ”isteț”, care nu știa cum să combată meritocrația și atunci a găsit, crede el, o vulnerabilitate acestui Principiu.
În aceiași tonalitate șmecherească, atrage atenția, că Principiul selecției descoperit acum 3000 de ani, s-a ”învechit”(?!), că teoriile moderne trebuie să țină seama de transformările survenite.
Cât de idioți trebuie să-i crezi pe ceilalți, ca să vii cu o asemenea gulgută?! Auziți și vă cruciți, ce poate să debiteze intelectul…citez din elucubrațile personajului: : ”... inteleg ca nu sunteti de acord cu Ernst Mayr care identifica teoriile care sustin ca lumea se afla in 'continua schimbare si evolutie' deoarece nu propuneti o 'teorie evoluata' din moment ce folositi principii vechi de 3000 de ani. Va atrag atentia ca in virtutea principiului pe care il clamati SOCIETATEA a evoluat de atunci, iar propunerea dvs meritocratica, nu este din pacate sustinuta de o demonstratie coerenta si consecventa.”
Principiul este PRINCIPIU, el nu evoluează, evoluează, eventual, efectele acestui principiu și spun eventual, din cauză, că în ceea ce privește societatea omenească, aceasta nu a evoluat, decât tehnico-științiific, adică, doar în afară, în așa zisa lume materială. Ce a evoluat?! CLEPTOCRAȚIA, metodele de exploatare și control, faptul că avem apă caldă și arme nucleare?! Că în 3000 de ani au avut loc 5000 de războaie?! Și pot continua exemplele INVOLUȚIEI. Da ! Intelectul a preluat controlul ființei, iar conștiința a rămas nepermis de mult înapoia acestui intelect bolnav.
Tot acest personaj mustind de oportunism rânced, mai spune :… cei care vorbesc despre o 'selectie naturala' sunt cei care 'fac legea pamantului'!!! Cat va dura oare -'in lumina' raspunsului dvs- pana cand meritocratii vor arde copiii nascuti cu malformatii si vor eutanasia membrii 'neproductivi' ai societatii?”
Adică, personajul ”știe” ce se va petrece, dacă VALOAREA, MERITUL, COMPETENȚA, PROFESIONALISMUL, VOR PREVALA ÎN SOCIETATE… Atunci, de unde și până unde o asemenea abordare fascistă?! Intelectul șmecheresc, dragii mei, ăsta este BOALA lumii moderne, acolo unde s-a cuibărit EGO-ul și își tot scoate capul debitând inepții..
Omul potrivit la locul potrivit, nu înseamnă eliminarea celor cu dezabilități. Dimpotrivă, locul potrivit al acestora este să aibă asigurată, să se bucure de cea mai înaltă calificare medicală, pentru a fi salvați, sau pentru a le fi ușurată viața. ASTA înseamnă aplicarea meritoctației : RESPECTUL DATORAT EXISTENȚEI , sub toate formele ei de manifestare.
Nu redau tot discursul personajului, plin de epitete abuzive, chiar folosindu-se de excese retorice, doar doar va ieși cu onoarea ”reperată”, în urma faptului că l-am cam luat peste picior. Cu asemenea personaje, care sfidează bunul simț, nu trebuie să te încingi la discuții, ei urmărind doar calea propusă de intelectul educat să denigreze, tot ce nu intră în sfera lor de înțelegere. Motiv pentru care a zburat din Agoră, cu postare cu tot.
Din menajeria personajelor care se simt reprezentați de acest sistem politic, economic și social inept, care a destructurat lumea, din care o bună parte dintre ei sunt profitorii acestuia, oameni incapabili, sper eu…”încă”, să se ridice la o înțelegere matură ale fenomenelor vieții, mai fac parte și pseudo-intelectualii. Aceștia fac caz de intelect, văzând în jurul lor doar loaze, dar ei înșiși nu știu să-și folosească propriul intelect. Intelectul, așa cum este el astăzi format, este o făcătură, un conglomerat de cunoștințe căpătate în procesul dresurii familiale, școlare, eventual universitare și sociale. Atenție, aceaste cunoștințe nu presupun experiențe proprii, ele reprezintă acumulări înghesuite în memorie. Experiențele, așa zis proprii, sunt condiționate de acest intelect căpătat. O experiență, ca să fie valoroasă, adică să poată fi numită astfel, este urmarea unei gândiri autentice, adică intelect(minte) liber de toate condiționările dresurii de care aminteam. Intelectul aparține minții, el strange informații fiind un sistem de memorare. Intelectul are răspunsuri de-a gata, care aparțin de fapt altora, fie că aceștia sunt părinții, profesorii, preoții, sau a unor alte autorități(?!)aflate în afara lor.
Toți, așa zișii intelectuali, au asemenea răspunsuri din afara lor. Dacă aduci acestora informații care nu fac parte din sfera cunoștințelor, preocupărilor, sau intereselor lor, aceștia vor veni cu răspunsuri deja pregătite din sfera lor de condiționare. De fapt, acești așa zis intelectuali, sunt doar niște papagali, care repetă vocile altora, ei nu au o înțelegere proprie.
Desigur, intelectul are rolul său, are întrebuințările sale, dar acestea sunt mult mai limitate decât se crede, de cât credit capătă. În domenile cercetării, în domenile științei, tehnicii, tehnologiei, are un rol important, dar nu trebuie să transformi rolul unui rob, cum este intelectul, în stăpân, cum se petrece de cele mai multe ori. Mintea este un sclav al conștiinței, nu stăpânul acesteia. Asta se petrece atâta timp cât omul nu și-a descoperit sinele, conștiința faptului că el… OMUL, este fundamental CONȘTIINȚĂ. Domeniul cel mai important, cel mai vast al Existenței, este domeniul relaționării, iar acesta ține de conștiință, nu de intelect. Această afirmație, nu are nici un sens pentru cei stăpâniți de intelect.
INTELIGENȚA nu are nevoie de intelect, ea este vie, ea are ochi și urechi de văzut și auzit, dincolo de ce se vede și se aude de către intelectul supus simțurilor, așa zis, fizice. Marile descoperiri, chiar cele din domeniile cercetării științifice, în mod aparent paradoxal, nu apar când mintea îți este plină de gânduri, încordată să descopere. Ele apar când mintea TACE, în acea pauză apare fulgurant IDEEA, intuiția, inteligența pură, eliberată de gânduri, revelația dintr-o dimensiune de care majoritatea oamenilor nici nu știu că ea există, chiar dacă uneori, accidental, operează cu ea. Când gândurile dispar, pe cerul minții senine, apare soarele revelației.
Tesla, acest OM, explică foarte clar, pentru cei care au deja această sensibilitate a înțelegerii, modul cum toate descoperirile sale îi ”veneau” aparent…de-a gata, din Univers. El, era receptorul, care se punea pe frecvența Inteligenței Universale, inteligență ce nu are nimic în comun cu intelectul de care vorbeam...
Acești, repet, așa ziși intelectuali, sunt de fapt, isteți, istețime care definește frumos ”viclenia”. Când ai descoperit sursa inteligenței, nu mai poți fi isteț. Numai atunci când nu ești inteligent ai nevoie să te folosești de viclenie, care este un surogat. Viclenia te poate ajuta pe termen scurt , ca să te ”descurci” în viață, nu s-o înțelegi, mai devreme sau mai târziu vei rata însăși viața. Viața, REALITATEA nu poate fi păcălită.
Inteligența se manifestă când curgi o dată cu viața. Un om inteligent va acționa adecvat cu această realitate, fără să fie oportunist, el nu are răspunsuri pregătite dinainte. Oportunistul se folosește de circumstanțe, pentru a putea să-și realizeze ambițile personale, meschine. Inteligența se bazează doar pe ce spune FIINȚA, care este racordată la viață, la realitate, la prezent, nu la condiționările cunoștințelor acumulate în memorie și nici la interesele meschine ale ego-ului. Un asemenea om inteligent respectă FIINȚA, SINELE, CONȘTIINȚA, nu autoritatea altora, care vin cu răspunsuri de-a gata, care își apără propriile interese meschine.
Scriu acest articol, în urma unui răspuns dat în acest grup, prin care un personaj, nu are importanță numele acestuia, a contestat Principiul ”selecției naturale”, după care Evoluează Universul și pe care se bazează doctrina socială și economică a MERITOCRAȚIEI. De fapt meritocrația reprezintă adaptarea acestui Principiu (pentru mințile înguste, APARENT doar biologic), la scara și nevoile societății omenești. Ideea este clară, în societate, ca și în natura necuvântătoare, pentru ca acestea să evolueze, trebuie să prevaleze meritul, valoarea, competența, profesionalismul, adaptarea superioară la cerințele Existenței.
Personajul, un contestatar al meritocrației, încerca să demostreze…imposibilul. Adică, pleacă de la premiza șmecherească, a faptului, că în meritocrație, oamenii născuți cu dezabilități, cei cu probleme de ordin fizic sau psihic, vor fi eutanasiați. Asta a înțeles intelectul uni om ”isteț”, care nu știa cum să combată meritocrația și atunci a găsit, crede el, o vulnerabilitate acestui Principiu.
În aceiași tonalitate șmecherească, atrage atenția, că Principiul selecției descoperit acum 3000 de ani, s-a ”învechit”(?!), că teoriile moderne trebuie să țină seama de transformările survenite.
Cât de idioți trebuie să-i crezi pe ceilalți, ca să vii cu o asemenea gulgută?! Auziți și vă cruciți, ce poate să debiteze intelectul…citez din elucubrațile personajului: : ”... inteleg ca nu sunteti de acord cu Ernst Mayr care identifica teoriile care sustin ca lumea se afla in 'continua schimbare si evolutie' deoarece nu propuneti o 'teorie evoluata' din moment ce folositi principii vechi de 3000 de ani. Va atrag atentia ca in virtutea principiului pe care il clamati SOCIETATEA a evoluat de atunci, iar propunerea dvs meritocratica, nu este din pacate sustinuta de o demonstratie coerenta si consecventa.”
Principiul este PRINCIPIU, el nu evoluează, evoluează, eventual, efectele acestui principiu și spun eventual, din cauză, că în ceea ce privește societatea omenească, aceasta nu a evoluat, decât tehnico-științiific, adică, doar în afară, în așa zisa lume materială. Ce a evoluat?! CLEPTOCRAȚIA, metodele de exploatare și control, faptul că avem apă caldă și arme nucleare?! Că în 3000 de ani au avut loc 5000 de războaie?! Și pot continua exemplele INVOLUȚIEI. Da ! Intelectul a preluat controlul ființei, iar conștiința a rămas nepermis de mult înapoia acestui intelect bolnav.
Tot acest personaj mustind de oportunism rânced, mai spune :… cei care vorbesc despre o 'selectie naturala' sunt cei care 'fac legea pamantului'!!! Cat va dura oare -'in lumina' raspunsului dvs- pana cand meritocratii vor arde copiii nascuti cu malformatii si vor eutanasia membrii 'neproductivi' ai societatii?”
Adică, personajul ”știe” ce se va petrece, dacă VALOAREA, MERITUL, COMPETENȚA, PROFESIONALISMUL, VOR PREVALA ÎN SOCIETATE… Atunci, de unde și până unde o asemenea abordare fascistă?! Intelectul șmecheresc, dragii mei, ăsta este BOALA lumii moderne, acolo unde s-a cuibărit EGO-ul și își tot scoate capul debitând inepții..
Omul potrivit la locul potrivit, nu înseamnă eliminarea celor cu dezabilități. Dimpotrivă, locul potrivit al acestora este să aibă asigurată, să se bucure de cea mai înaltă calificare medicală, pentru a fi salvați, sau pentru a le fi ușurată viața. ASTA înseamnă aplicarea meritoctației : RESPECTUL DATORAT EXISTENȚEI , sub toate formele ei de manifestare.
Nu redau tot discursul personajului, plin de epitete abuzive, chiar folosindu-se de excese retorice, doar doar va ieși cu onoarea ”reperată”, în urma faptului că l-am cam luat peste picior. Cu asemenea personaje, care sfidează bunul simț, nu trebuie să te încingi la discuții, ei urmărind doar calea propusă de intelectul educat să denigreze, tot ce nu intră în sfera lor de înțelegere. Motiv pentru care a zburat din Agoră, cu postare cu tot.
Din menajeria personajelor care se simt reprezentați de acest sistem politic, economic și social inept, care a destructurat lumea, din care o bună parte dintre ei sunt profitorii acestuia, oameni incapabili, sper eu…”încă”, să se ridice la o înțelegere matură ale fenomenelor vieții, mai fac parte și pseudo-intelectualii. Aceștia fac caz de intelect, văzând în jurul lor doar loaze, dar ei înșiși nu știu să-și folosească propriul intelect. Intelectul, așa cum este el astăzi format, este o făcătură, un conglomerat de cunoștințe căpătate în procesul dresurii familiale, școlare, eventual universitare și sociale. Atenție, aceaste cunoștințe nu presupun experiențe proprii, ele reprezintă acumulări înghesuite în memorie. Experiențele, așa zis proprii, sunt condiționate de acest intelect căpătat. O experiență, ca să fie valoroasă, adică să poată fi numită astfel, este urmarea unei gândiri autentice, adică intelect(minte) liber de toate condiționările dresurii de care aminteam. Intelectul aparține minții, el strange informații fiind un sistem de memorare. Intelectul are răspunsuri de-a gata, care aparțin de fapt altora, fie că aceștia sunt părinții, profesorii, preoții, sau a unor alte autorități(?!)aflate în afara lor.
Toți, așa zișii intelectuali, au asemenea răspunsuri din afara lor. Dacă aduci acestora informații care nu fac parte din sfera cunoștințelor, preocupărilor, sau intereselor lor, aceștia vor veni cu răspunsuri deja pregătite din sfera lor de condiționare. De fapt, acești așa zis intelectuali, sunt doar niște papagali, care repetă vocile altora, ei nu au o înțelegere proprie.
Desigur, intelectul are rolul său, are întrebuințările sale, dar acestea sunt mult mai limitate decât se crede, de cât credit capătă. În domenile cercetării, în domenile științei, tehnicii, tehnologiei, are un rol important, dar nu trebuie să transformi rolul unui rob, cum este intelectul, în stăpân, cum se petrece de cele mai multe ori. Mintea este un sclav al conștiinței, nu stăpânul acesteia. Asta se petrece atâta timp cât omul nu și-a descoperit sinele, conștiința faptului că el… OMUL, este fundamental CONȘTIINȚĂ. Domeniul cel mai important, cel mai vast al Existenței, este domeniul relaționării, iar acesta ține de conștiință, nu de intelect. Această afirmație, nu are nici un sens pentru cei stăpâniți de intelect.
INTELIGENȚA nu are nevoie de intelect, ea este vie, ea are ochi și urechi de văzut și auzit, dincolo de ce se vede și se aude de către intelectul supus simțurilor, așa zis, fizice. Marile descoperiri, chiar cele din domeniile cercetării științifice, în mod aparent paradoxal, nu apar când mintea îți este plină de gânduri, încordată să descopere. Ele apar când mintea TACE, în acea pauză apare fulgurant IDEEA, intuiția, inteligența pură, eliberată de gânduri, revelația dintr-o dimensiune de care majoritatea oamenilor nici nu știu că ea există, chiar dacă uneori, accidental, operează cu ea. Când gândurile dispar, pe cerul minții senine, apare soarele revelației.
Tesla, acest OM, explică foarte clar, pentru cei care au deja această sensibilitate a înțelegerii, modul cum toate descoperirile sale îi ”veneau” aparent…de-a gata, din Univers. El, era receptorul, care se punea pe frecvența Inteligenței Universale, inteligență ce nu are nimic în comun cu intelectul de care vorbeam...
Acești, repet, așa ziși intelectuali, sunt de fapt, isteți, istețime care definește frumos ”viclenia”. Când ai descoperit sursa inteligenței, nu mai poți fi isteț. Numai atunci când nu ești inteligent ai nevoie să te folosești de viclenie, care este un surogat. Viclenia te poate ajuta pe termen scurt , ca să te ”descurci” în viață, nu s-o înțelegi, mai devreme sau mai târziu vei rata însăși viața. Viața, REALITATEA nu poate fi păcălită.
Inteligența se manifestă când curgi o dată cu viața. Un om inteligent va acționa adecvat cu această realitate, fără să fie oportunist, el nu are răspunsuri pregătite dinainte. Oportunistul se folosește de circumstanțe, pentru a putea să-și realizeze ambițile personale, meschine. Inteligența se bazează doar pe ce spune FIINȚA, care este racordată la viață, la realitate, la prezent, nu la condiționările cunoștințelor acumulate în memorie și nici la interesele meschine ale ego-ului. Un asemenea om inteligent respectă FIINȚA, SINELE, CONȘTIINȚA, nu autoritatea altora, care vin cu răspunsuri de-a gata, care își apără propriile interese meschine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu